Au fost momente cand am spus unui barbat ce ma deranjeaza intre noi doi si m-am trezit cu urmatoarea reactie: “Auzi, stii ce, hai sa vorbim mai tarziu, ca esti nervoasa”, cu o umbra de ironie in ochi. Mi s-a mai intamplat si:
– sa ma izbesc de un zid de tacere – el era acolo fizic, il vedeam in carne si oase, dar privirea lui era goala. Ca si cand eu nu existam, iar cuvintele mele erau doar niste zgomote fara sens.
-sa mi se tranteasca usa in nas in mijlocul propozitiei.
-sa-mi spuna “Da, biiiiine, ai dreptate..imi pare rau”, dar in realitate nimic nu se schimba.
Stii la ce ma refer? Ti s-a intamplat?
Eu am auzit ca multor femei li se intampla asta si am mai auzit ca, dupa cate o confruntare, barbatii ne numesc “isterice”, “drama queens”, “fitoase”, “pasiv-agresive”.
La un moment dat, eu mi-am invatat lectia si m-am hotarat: de azi inainte sunt “o doamna”. Nu mai deschid nicio discutie despre neajunsuri. Orice s-ar intampla, sunt calma si inteleapta. Mantra mea: fara certuri. Si uite asa, am devenit un monument de calm, de zambete calde si priviri intelegatoare. Pana la un moment dat, cand nu am mai putut rezista si am rabufnit: balaurul cu sapte capete dezlantuit. Am scos la iveala tot ce ma macinase in toata perioada de calm, am inmultit cu 10 si l-am scuipat ca venin si flacari catre el. Si apoi…”draga, eu nu vorbesc cu tine, ca esti nervoasa”…
Din nou intreb: stii la ce ma refer? ti s-a intamplat? Daca nu, ma bucur pentru tine si nu este nevoie sa citesti mai mult de atat, stii mai bine decat mine cum sa comunici ce te framanta in asa fel incat sa fii ascultata. Daca da, sa mergem mai departe impreuna…
…Pentru ca, de curand, eu am inteles ce se intampla. Gresit nu este faptul ca deschidem discutia despre ceva ce ne face sa suferim, ci felul in care o facem. Ca sa explic ce vreau sa spun cu asta, o sa ma aventurez sa descriu un ghid de abordare a unei astfel de situatii.
1) Nu are sens sa te prefaci ca nu se intampla nimic, ca nu te deranjeaza nimic. Oricat ai zambi, oricat de calma ai fi, nervozitatea ta se simte. El simte ca ceva nu este in regula cu tine si, nestiind despre ce este vorba, va presupune ca el este de vina. Iar asta, crezi sau nu, il face nefericit, iar pe tine te va privi cu mai putina compasiune.
2) Cand il abordezi, nu porni la drum cu gandul de a-l determina sa faca ceva anume, ceva ce iti doresti tu. Vrem un barbat langa noi, cu propria lui vointa si cu propriile lui idei, nu o extensie a noastra, nu?
3) Cand ii spui ce te doare, evita primul impuls, care este de obicei de a judeca, a critica, a da sfaturi, a avertiza. Aaa, si mai este ceva ce ne place mult: ironia. Nu-l ironiza… oricat de inofensiva ti se pare tie remarca, dialogul se incheie acolo.
4) Arata-i ca il apreciezi, il respecti, il iubesti. Stiu ca este greu sa faci asta atunci cand esti nervoasa sau suparata, dar este esential. Cineva mi-a spus “ne iubim chiar si cand suntem suparati” si mi-a placut mult. Despre asta este vorba: doar avem o problema, asta nu inseamna ca iubirea s-a terminat.
5) Si apoi vorbeste-i despre tine. Ai un of pe suflet si poti sa ti-l versi fara sa il aduci pe el in discutie, fara ca macar sa spui cuvantul “tu”. Cum? Ii spui cum te simti, ii dai contextul si apoi ii explici nevoia din care vine sentimentul tau (voi da un pic mai jos un exemplu).
6) Intreaba-l ce e de facut. Apoi impreuna veti gasi cea mai buna solutie pentru problema ta.
Sa luam o situatie obisnuita: el lucreaza pana tarziu in fiecare zi si uneori si in weekend, incat este din ce in ce mai greu sa petreceti timp impreuna. Ce e de facut?
1) nu astepti luni de zile cu supararea in suflet, sperand ca el isi va da seama ca pe tine te deranjeaza ceva.
2) nu te duci la el sa ii spui: “stii ceva, de astazi as vrea sa fii acasa la 6 (cel mai tarziu), iar weekend-urile sunt numai pentru noi”.
3) nu critica (“e groaznic ca lucrezi asa tarziu”), nu judeca (“tu niciodata nu ai timp de noi”), nu-l sfatui (“ar trebui sa faci ceva la serviciu sa termini mai devreme”), nu-l avertiza (“nu ar trebui sa stai asa mult departe de casa”).
4) arata-i aprecierea ta. Tu stii cel mai bine ce merge bine intre voi, dar daca ar fi sa luam punctual situatia asta, eu de exemplu i-as spune “imi place ca faci tot posibilul sa ne fie bine, sa avem suficienti bani sa ducem un trai decent si inteleg ca pentru asta trebuie sa lucrezi mult…”.
5) continua, spunandu-i ce te doare: cum te simti, contextul (sa inteleaga la ce te referi) si nevoia din care apare sentimentul.
“…Si in acelasi timp, ma simt tare deconectata de tine….In ultima vreme sunt mai mult singura acasa, iar eu am nevoie sa petrecem timp impreuna, sa radem si sa povestim impreuna”
Doua observatii legate de nevoia pe care o exprimam (“eu am nevoie sa petrecem timp impreuna…”):
– este important sa o mentionam, pentru ca in felul asta aratam ca noi controlam sentimentul pe care il traim (“ma simt deconectata..”), stim de unde vine (dintr-o nevoie a noastra) si NU IL ACUZAM pe el ca este cauza sentimentului nostru. Ai ghicit, tocmai ai evitat eticheta “e isterica”.
– stiu ca pare ca si cand am vrea sa controlam rezulatul discutiei, dar nu este asa. Este o diferenta mare intre “eu am nevoie sa petrecem timp impreuna” si “de maine vreau sa vii la 6 acasa”. Prima formulare lasa loc unei multitudini de solutii pe care o veti gasi impreuna, pe cand a doua este vointa ta care incearca sa se impuna ca solutie pentru voi doi.
6) In final, intreaba-l: “Ce crezi ca trebuie sa facem?” si asculta-l cu inima deschisa. Ai incredere ca el va incerca sa gaseasca o soluti sa te faca fericita. Este foarte posibil sa nu fie solutia la care te-ai gandit tu initial, dar de ce sa nu te lasi surprinsa? Viata este mai amuzanta asa, nu?
Stiu ca par multi pasi… la inceput mi se parea ca pilotez un avion cu manualul de instructiuni in fata (si am si izbit vreo doua avioane de pamant exersand), dar dupa cateva incercari, lucrurile sunt mult mai naturale si pilotul automat intra in functiune.
One thought on “Daca vrei ca el sa te auda”
Pingback: Puterea noastra intr-o relatie (partea 4/5) | "Fii barbata!" Nu, multumesc!